MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu]. Vezi definitia »

Nume de origine greaca insemnand atot puternic ,invingator Vezi definitia »

MUSCĂLÍME s. f. (Înv.) Mulțime de muscali²; totalitatea muscalilor². – Muscal² + suf. -ime. Vezi definitia »

AMĂNUNȚÍME, amănunțimi, s. f. Amănunt, detaliu. – Din amănunt¹ + suf. -ime. Vezi definitia »

păcuríme s.f. (reg.; cu sens colectiv) oi multe la un loc, turmă de oi. Vezi definitia »