VITEJÍME, vitejimi, s. f. (Rar) Mulțime de viteji. – Din viteaz² + suf. -ime. Vezi definitia »

CÚLME, culmi, s. f. 1. Partea cea mai de sus, prelungită orizontal, a unui munte sau a unui deal; vârf, culmiș. ♦ Punctul cel mai înalt în drumul parcurs de un corp ceresc. 2. Fig. Gradul cel mai înalt la care se poate ajunge; apogeu. ♦ Expr. Culmea culmilor! sau asta-i culmea! = asta întrece orice margini, e nemaipomenit. 3. (Pop.) Prăjină lungă în casele țărănești, fixată orizontal de grinzi, de care se atârnă haine, obiecte casnice etc. – Lat. culmen. Vezi definitia »

poteríme s.f. (reg.; cu sens colectiv) mulțime de poterași. Vezi definitia »

Pronume posesiv :de ex. da-l in aia a ma-SI. Scuze,nu sunt de meserie lingvist,dar n-am gasit „si” sub forma asta. L-am cautat deoarece multi folosesc „ma-SII”. Cu scuze pt. comentariile eventual in plus. Vezi definitia »

TURCÍME s. f. Mulțime de turci; totalitatea turcilor. – Turc + suf. -ime. Vezi definitia »