ORDURÍE s.f. (Liv.) Murdărie, gunoi. ♦ (Fig.) Obscenitate. [Cf. fr. ordure]. Vezi definitia »

TERMINÁȚIE s. f. 1. partea terminală a unui lucru. 2. (lingv.) sunet care se află la sfârșitul unui cuvânt. ◊ (rar) desinență. 3. (muz.) concluzie melodică. (< lat. terminatio) Vezi definitia »

MUSITÁȚIE s. f. (med.) alterare, slăbire a vocii; dificultate de a articula cuvintele, bolnavul mișcând buzele și limba ca și când ar vorbi. (< fr. mussitation, lat. mussitatio, mormăit) Vezi definitia »

CULEGĂTORÍE, culegătorii, s. f. Atelier într-o întreprindere poligrafică în care se efectuează operațiile de culegere a textelor; zețărie. – Culegător + suf. -ie. Vezi definitia »

HIPOFOSFATURÍE s. f. reducere a cantității de fosfați din urină. (< fr. hypophosphaturie) Vezi definitia »