BĂIEȘÍȚĂ¹, băieșițe, s. f. Femeie care servește la o baie publică. – Din băiaș + suf. -iță. Vezi definitia »

ștímă, ștíme, s.f. (reg.) 1. demon, stafie, duh ce păzește comorile necurate. 2. pocitură, pocitanie. 3. ființă sau plantă purtătoare de noroc. 4. noroc. 5. (în forma: ștemă) belșug de lapte la vite; mană, frupt. 6. copil mic și neastâmpărat. 7. presimțire. 8. (în forma: ștemă) taină, secret. 9. (în forma: ștemă) fluierătură cu care ciobanii se cheamă între ei. Vezi definitia »

PULVERULÉNȚĂ s. f. Calitatea sau starea unui corp purverulent. – Din fr. pulvérulence. Vezi definitia »

ORTOGENÉZĂ s.f. (Biol.) Serie de varietăți care, în evoluția speciilor animale și vegetale, se produc în același sens. [< fr. orthogenèse, cf. gr. orthos – drept, genesis – origine]. Vezi definitia »

ARUNCĂTÚRĂ, aruncături, s. f. 1. Aruncare. ◊ Expr. Aruncătură de ochi = fel de a se uita; căutătură, ochire. Dintr-o aruncătură de ochi = deodată; numaidecât, imediat. ♦ Distanța la care ajunge un obiect aruncat. ◊ Expr. La o aruncătură de băț = (foarte) aproape. 2. (Rar) Săritură. Șanțurile sărite dintr-o aruncătură (DELAVRANCEA). – Din arunca + suf. -(ă)tură. Vezi definitia »