ARHEOLÓGIC, -Ă, arheologici, -ce, adj. Care aparține arheologiei, privitor la arheologie. [Pr.: -he-o-] – Din fr. archéologique. Vezi definitia »

LINGVÍSTIC, -Ă I. adj. referitor la lingvistică. II. s. f. știință care studiază limba și legile ei de dezvoltare. ♦ ~ generală = disciplină care studiază faptele de limbă din perspectiva trăsăturilor comune mai multor limbi; ~ comparativă = disciplină care studiază comparativ concordanțele fonetice, semantice și gramaticale din mai multe limbi; ~ matematică = disciplină care studiază fenomenele de limbă cu mijloace matematice; ~ structurală = disciplină care studiază relațiile dintre elementele limbii și caracterul sistematic al acesteia. ◊ glotologie. (< fr. linguistique) Vezi definitia »

XEROFÍTIC, -Ă adj. Referitor la plantele xerofite. [< fr. xérophytique]. Vezi definitia »

AZÓTIC, azotici, adj. m. (În expr.) Acid azotic = acid incolor care descompune toate metalele obișnuite și are numeroase aplicări în industrie; (pop.) apă-tare. – Fr. azotique. Vezi definitia »

ștráftic s.n. (reg.) menghină. Vezi definitia »