BARÁJ, baraje, s. n. 1. Obstacol construit de-a curmezișul albiei unei ape pentru a-i opri complet curgerea, în scopul ridicării nivelului în amonte; stăvilar, zăgaz. ♦ Lucrare provizorie într-un puț de mină în timpul săpării acestuia, pentru a opri pătrunderea apelor care vin de sus sau care izvorăsc din fund. 2. Piedică, barieră; (Mil.) lucrare realizată prin săpături, așezare de mine etc., cu scopul de a opri înaintarea inamicului. ◊ Baraj (de artilerie) = tir susținut de artilerie, pentru oprirea înaintării inamicului. – Fr. barrage. Vezi definitia »

APAREIÁJ s. n. Mod de așezare a elementelor unei zidării, în special la zidurile de fațadă. – Fr. appareillage. Vezi definitia »

BADIJONÁJ s. n. badijonare. (< fr. badigeonnage) Vezi definitia »

STRIPÁJ s. n. stripare. (după germ. strippen) Vezi definitia »

CORSÁJ s. n. parte a unei rochii care acoperă bustul. (< fr. corsage) Vezi definitia »