Definita cuvantului otac
OTÁC, otace, s. n. (Reg.) 1. Colibă care servește ca adăpost provizoriu pescarilor, ciobanilor sau muncitorilor agricoli în timpul lucrului; odaie. 2. Loc împrejmuit, pe câmp sau la munte, unde stau (noaptea) oile sau vitele. [Pl. și: otacuri] – Din tc. otak „cort mare”.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu otac
VINGALÁC s.n. (Poligr.) Instrument de metal în care zețarul așază literele culese pentru textul de imprimat; culegar. [< germ. Winkelhaken]. Vezi definitia »
BRAC s.m. Câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar. [< fr. braque, cf. germ. Bracke]. Vezi definitia »
ZODIÁC s. n. zonă circulară în care ecliptica ocupă mijlocul și care conține cele 12 constelații (corespunzătoare lunilor) pe care le parcurge Soarele în mișcarea sa aparentă în cursul unui an. (< fr. zodiaque, lat. zodiacus, gr. zodiakos) Vezi definitia »
cioinác2, cioináce, s.n. (reg.) cosor de vier (cu care se taie cozile strugurilor). Vezi definitia »
itlác (-curi), s. n. – Grațiere, punere în libertate a unui deținut. Tc. itlak (Șeineanu, III, 71). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »