ORFEÓN s. n. societate corală. (< fr. orphéon) Vezi definitia »

BESANÇON [bəsãsõ], oraș în E Franței (Franche-Comté), la poalele M-ților Jura, pe rîul Doubs; 120,8 mii loc. (1982, cu suburbiile). Nod de comunicații. Metalurgie; ind. de vagoane, a ceasornicelor, a hîrtiei și conf. Universitate (1423). Catedrala Saint Jean (sec. 12-14); primărie (sec. 16). Muzeu. Vezi definitia »

CARDÓN s. m. plantă erbacee de grădină, cu flori roșii-violacee, comestibile. (< fr. cardon) Vezi definitia »

PROVIZIÓN, provizioane, s. n. Remunerație procentuală dată celui care a mijlocit o afacere comercială; comision, remiză. [Pr.: -zi-on] – Din germ. Provision. Vezi definitia »

diácon (diáconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon). Vezi definitia »