arómă (aróme), s. f. – Plantă, rodul-pămîntului (Arum maculatum). – Var. arumă, aron, barba-lui-Aron. Numele științific al plantei, pronunțat ca în fr. arum sau în germ. Aron și confundat cu aromă „aromă”. Cf. sb. aron. Vezi definitia »

CALCOPIRÍTĂ s. f. Sulfură naturală de cupru și fier. – Fr. chalcopyrite. Vezi definitia »

CHARÍSMĂ s. f. v. carismă. Vezi definitia »

PISCÍNĂ s.f. 1. Heleșteu în care se cresc și se înmulțesc peștii. 2. Bazin de înot, acoperit sau în aer liber. [< fr. piscine, cf. lat. piscina]. Vezi definitia »

DIOCÉZĂ s. f. 1. fiecare dintre cele 14 provincii ale Imperiului Roman (din sec. IV), create de Dioclețian. 2. circumscripție ecleziastică condusă de un (arhi)episcop; dieceză, eparhie. (< fr. diocèse, lat. diocesis, gr. dioikesis) Vezi definitia »