cit (cíturi), s. n. – Indian, țesătură de bumbac. Tc. çit (Cihac, II, 567; Șeineanu, II, 136; Lokotsch 428; Ronzevalle 79). – Der. citarea, s. f. (indian, țesătură), din tc. çetare. Vezi definitia »

stenahorít, -ă, adj. (înv.) care constrânge; stenahorisit. Vezi definitia »

HEMOCÍT s.n. (Biol.) Celulă sanguină. [< fr. hémocyte, cf. gr. haima – sânge, kytos – celulă]. Vezi definitia »

TICSÍT, -Ă, ticsiți, -te, adj. (Despre spații, recipiente) Plin până la refuz. ♦ (Despre obiecte sau ființe) Înghesuit peste măsură (într-un spațiu). ♦ (Despre locuri, terenuri) Acoperit în întregime, înțesat. – V. ticsi. Vezi definitia »

pâclișít², pâclișítă, adj. (reg.) care a fost pocit prin tundere. Vezi definitia »