FORTÚNA s.f. (Mit.) Soartă; noroc; zeița sorții. [< lat. fortuna]. Vezi definitia »

termina, termin I. v. t. 1. a omorî, a ucide. 2. a ruina, a distruge. II. v. i. a ajunge la orgasm; a ejacula. Vezi definitia »

TRĂGĂNÁ vb. I v. tărăgăna. Vezi definitia »

ÎNFRÂNÁ vb. I. tr. 1. a pune frână (unui cal). 2. (fiz.) a stăvila; a domoli. II. tr., refl. (fig.) a (se) stăpân. (< lat. infrenare) Vezi definitia »

TATONÁ, tatonez, v. I. Tranz. A căuta să cunoști o situație, o împrejurare orientându-te cu multă prudență; a sonda. ◊ Expr. A tatona terenul = a cerceta posibilitățile de reușită înainte de începerea unei acțiuni. – Fr. tâtonner. Vezi definitia »