AMĂGEÁLĂ, amăgeli, s. f. Amăgire. [Pl. și: (reg.) amăgele] – Amăgi + suf. -eală. Vezi definitia »

CANDIDÓZĂ s. f. infecție micotică a pielii și a mucoaselor datorată unor specii de ciuperci candida; monilioză (2). (< fr. candidose) Vezi definitia »

PLENIPOTÉNȚĂ s. f. putere deplină acordată cuiva pentru a trata o problemă de stat. (< it. plenipotenza) Vezi definitia »

spinărícă, spinăréle, s.f. (înv.) spinare mică, spinărușă, spinăruică, spinăruță. Vezi definitia »

NÉUMĂ s. f. semn de notație muzicală constând din puncte și virgule fără portativ, în evul mediu pentru cântarea liturgică. ◊ grup de note emise dintr-o singură respirație. ◊ parte dintr-o frază muzicală bisericească a cărei ultimă silabă se prelungește sau care este cântată fără cuvinte. (< fr. neume, lat. neuma) Vezi definitia »