nodătúră, nodătúri, s.f. (reg.) 1. încheietură, articulație. 2. loc unde se încheie, se leagă doi căpriori. Vezi definitia »

cotă, cote s. f. (deț.) informație furnizată gardienilor în legătură cu un deținut. Vezi definitia »

FOLÍCULĂ s.f. (Bot.) Fruct alungit, compus dintr-o carpelă îndoită ca un cornet. [< fr. follicule, cf. lat. folliculus]. Vezi definitia »

VENTÚZĂ s.f. 1. Organ al anumitor animale care le permite să se fixeze pe diferite corpuri ca să sugă. 2. Păhărel special de sticlă care se aplică pe piele după ce s-a rarefiat aerul din el prin căldură pentru a provoca o mică congestie locală cu efect curativ. 3. Aparat în formă de clopot cu care se scoate aerul care împiedică circulația apei într-o conductă. 4. (Poligr.; la pl.) Mici piese montate pe o bară, care prin depresiune absorb coala de hârtie, iar prin presiune o depun la semnele mașinii de imprimat. [< fr. ventouse]. Vezi definitia »

LEGUMÉALĂ, legumeli, s. f. (Reg.) Faptul de a legumi. – Legumi + suf. -eală. Vezi definitia »