MEDICÍNĂ, (2) medicini, s. f. 1. Știință care are ca obiect păstrarea și restabilirea sănătății și care studiază în acest scop procesele fizice, chimice și biologice ale vieții, structurile și funcțiile organismului, cauzele și mecanismele de producere a bolilor, precum și mijloacele de diagnosticare, tratare și prevenire a lor. ♦ Facultate în care se studiază medicina (1). 2. (Înv. și reg.) Medicament. – Din lat. medicina, (2) germ. Medizin, rus. medițina. Vezi definitia »

SCLIPEÁLĂ, sclipeli, s. f. (Rar) Sclipire. – Sclipi + suf. -eală. Vezi definitia »

TUTÉLĂ, tutele, s. f. 1. Acțiunea de a tutela; instituție legală având drept scop ocrotirea și administrarea intereselor unui minor sau ale unui alienat sau debil mintal; tutelaj, epitropie. 2. Administrare, control etc. exercitate asupra unei instituții, organizații etc. aflate în subordine, asupra unui teritoriu dependent etc. 3. Sprijin, ocrotire, protecție. – Din fr. tutelle, lat. tutela. Vezi definitia »

ZOÁBĂ s.f. v. zoavă. Vezi definitia »

COENZÍMĂ, coenzime, s. f. (Biochim.) Componentă activă și termostabilă a unei enzime; coferment. – Din fr. coenzyme. Vezi definitia »