MONOGENÉZĂ, monogeneze, s. f. (Biol.) Reproducere directă (prin ouă sau prin ovule) cu faze de dezvoltare identice. ♦ P. ext. Punct de plecare unic al unui lucru, al unui fenomen. – Din fr. monogenèse. Vezi definitia »

FERICIANÚRĂ s.f. Compus de fier, de cianogen și un metal. [Pron. -ci-a-. / < fr. ferricyanure]. Vezi definitia »

ACETILÚRĂ s.f. Derivat al hidrocarburilor acetilenice. [< fr. acetylure]. Vezi definitia »

babíță (-țe), s. f. – 1. Pelican (Pelecanus onocrotalus). – 2. Ciupercă din care se prepară iasca (Fomes igniarius). – 3. Ferăstrău. – 4. Pîntece, burtă. – 5. Diaree la copii. Sl. babica, dim. de la baba, cf. babă, babcă (Cihac; DAR). Pentru diferitele accepții din rom., cf. bg., pol., rus. baba „pelican”, rus. babica „ciupercă”, bg. babica, babek „pîntece”. Baghiță „pîntece”, pe care Damé îl menționează ca cuvînt diferit, este var. mold. cu palatalizare normală. Vezi definitia »

LINICULTÚRĂ s. f. cultura inului. (< fr. liniculture) Vezi definitia »