EXPANSIÚNE s. f. 1. creștere a volumului unui gaz, al unui sistem fizico-chimic; destindere (3), detentă (1). 2. extindere a dominației, a sferei de influență politică și economică a unei țări asupra altei țări. 3. (lingv.) procedeu prin care o unitate sintactică de nivel inferior este transformată într-o unitate de nivel superior; transformare a unei părți de propoziție în propoziție subordonată. ◊ orice element adăugat unui enunț, care nu modifică raporturile și funcția elementelor preexistente. 4. (fig.) expansivitate, exuberanță, vioiciune; comunicativitate. (< fr. expansion, lat. expansio) Vezi definitia »

OSTENTAȚIÚNE s.f. v. ostentație. Vezi definitia »

FIECÍNE pron. nehot. (Pop.) Fiecare, oricare ființă; fitecine. [Pr.: fi-e-. – Var.: fieșcine, fieștecine pron. nehot.] – Fie¹ + cine. Vezi definitia »

HIPOTENSIÚNE, hipotensiuni, s. f. Scădere trecătoare sau menținere constantă a tensiunii arteriale sub valorile normale, în stări de șoc sau la unii oameni normali; hipotonie (2). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypotension. Vezi definitia »

HABITÚDINE s. f. obișnuință; deprindere, obicei. ◊ mod de comportament, istoricește constituit, al indivizilor aparținând aceluiași grup. (< fr. habitude, lat. habitudo) Vezi definitia »