LÁVIȚĂ, lavițe, s. f. Scândură lată fixată pe țăruși de-a lungul unui perete în casele țărănești, pe care se stă. ♦ Bancă fixată afară (la poarta caselor țărănești). ♦ (Rar) Scândură pe care se șade în căruță, în sanie. [Var.: láiță s. f.] – Din bg. lavica. Vezi definitia »

HOMOSEÍSTĂ s. f. curbă care unește pe o hartă punctele atinse de un cutremur în același timp. (< germ. Homoseiste) Vezi definitia »

TRIETERÍDĂ s. f. 1. perioadă de trei ani în calendarul grecesc. 2. (pl.) sărbători în cinstea zeului Bacus, care se celebrau din trei în trei ani în Tracia și Beoția. (< fr. triétéride) Vezi definitia »

spóncă (-ci), s. f. – Copcă, agrafă, cataramă. – Pe sponci, în cantitate mică. Pol. szponka, sb., cr., slov. sponka (Cihac, II, 268; Conev 85). Expresia pe sponci (de a cărei identitate cu sponcă se îndoiesc Cihac și Tiktin) trebuie să se explice prin sensul de „ajustat, apretat”, ca la hainele care abia pot fi încheiate. Vezi definitia »

váză² (vas) s. f., g.-d. art. vázei; pl. váze Vezi definitia »