marț s. m. – 1. Martie. – 2. Mărțișor. – Mr. Marțu. Lat. Martius (Pușcariu 1034; Candrea-Dens., 1056). Cuvînt rar cu ambele sensuri (al doilea în Munt.), a fost înlocuit de martie (megl. marta), s. f. (numele lunii), din ngr. μάρτιος, parțial prin intemediul sl. martii, v. sb. mart (Vasmer, Gr., 95). – Der. mărțișor, s. m. (martie); mărțișor, s. n. (podoabă, medalion de 1 martie), pe care Pușcariu, Dimin., 127, îl deriva în mod echivoc din martie, este dim. a lui marț (Pascu, Beiträge, 53). Vezi definitia »

OSÚȚ, osuțe, s. n. (Pop.) Oscior. – Os + suf. -uț. Vezi definitia »

vóreț (-țe), s. n. – (Banat) Curte, ogradă. Sb. dvorac (Candrea). Vezi definitia »

pocúț¹, pocúțari, s.n. (reg.) pachet mic, legătură mică, ghem mic; pachețel, legăturică, ghemuleț. Vezi definitia »

struț (struțuri), s. n. – (Trans.) Buchet. Germ. Strauss (Candrea). – Der. înstruța, vb. (a orna cu flori, a împodobi). Vezi definitia »