BOLȚ, bolțuri, s. n. Piesă de legătură între un piston și o bielă. – Germ. Bolzen. Vezi definitia »

podúț (podúți), s. m. – Pește de rîu (Chondrostoma nasus). Mag. paduc (Gáldi, Dict., 152; cf. Cihac, II, 271). Vezi definitia »

CORNULÉȚ, cornulețe, s. n. Diminutiv al lui corn¹. ♦ Fig. (Rar) Adaos, înfloritură, exagerare. – Corn¹ + suf. -uleț. Vezi definitia »

JUVẮȚ, juvețe, s. n. Laț la capătul unei funii; ștreang. [Pl. și: juvățuri] – Din ucr. žyvec. Vezi definitia »

huludeț (huludéțe), s. n. – 1. Fusul țevii de la suveica războiului de țesut. – 2. Dop. – Var. hludeț, huduleț. Sl. chludŭ „vergea” (Cihac, II, 144; DAR); ultima var. indică o încrucișare cu hudub-. Vezi definitia »