AMIÁBIL, -Ă, amiabili, -e, adj. (Franțuzism) Înțelegător, prietenos; binevoitor. ◊ (Adverbial) Prietenește. ♦ (Jur.; despre litigii, conflicte etc.) Rezolvat prin negociere, pe cale diplomatică. [Pr.: -mi-a-] – Din fr. amiable. Vezi definitia »

CORUPTÍBIL, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care poate fi corupt; venal. [Cf. lat. corruptibilis, fr. corruptible]. Vezi definitia »

ATAȘÁBIL, -Ă, atașabili, -e, adj. Care poate fi atașat; fig. prietenos, sociabil. – Din atașa + suf. -bil. Vezi definitia »

IMÓBIL s.n. Casă, clădire. [Pl. -le. / < lat. immobilis, cf. fr. immeuble]. Vezi definitia »

STABÍL, -Ă adj. 1. Trainic, bine așezat, solid. ♦ (Chim.; despre substanțe) Care nu se descompune de la sine. 2. Statornic. ♦ Durabil, permanent. 3. (Despre populații) Care locuiește permanent în același loc. [Cf. lat. stabilis, it. stabile]. Vezi definitia »