Definita cuvantului fabulă
FÁBULĂ s.f. 1. Istorioară alegorică, de obicei în versuri, în care sunt satirizate anumite moravuri și deprinderi, folosindu-se procedeul personificării animalelor sau lucrurilor. 2. Subiectul, textura unei scrieri literare. ♦ Povestire în care nu se poate deosebi realul de invenție, de născocire. [< lat. fabula].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu fabulă
PARTÍTĂ s. f. (muz.) veche denumire desemnând o piesă pentru clavecin, o suită de dansuri, o serie de variațiuni etc. (< it. partita) Vezi definitia »
TÍNDĂ, tinde, s. f. Încăpere mică situată la intrarea caselor țărănești. ◊ Expr. A face o treabă până în tindă = a începe un lucru fără a-l termina. ♦ (Înv.) Coridor, galerie. ♦ Pronaos. ♦ Prispă, pridvor, cerdac. [Pl. și: tinzi] – Lat. *tenda (< tendere). Vezi definitia »
NARÁMZĂ1, naramze, s. f. (Înv. și reg.) Fructul naramzului; portocală (amară). [Var.: nărámză s. f.] – Din ngr. nerántzi, neránzi, bg. neranza. Vezi definitia »
secáră s. f. – Plantă graminee (Secale cereale). – Var. săcară. Mr., megl. sicară, istr. secǫrę. Lat. sēcāle (Diez, I, 373; Pușcariu 1493; REW 7763; Aebischer, ZRPh., LVI, 392-402), cf. ven. segăla și lat. sēcāle › alb. thëkëre, it. segale, prov. seguel, fr. seigle, cat. segle. – Der. secărea, s. f. (plantă furajeră, Bromus secalinus; chimen, Carum Carri); secărică, s. f. (chimen; rachiu de secară); secăriță, s. f. (chimen; plantă, Ramischia secunda); secăros, adj. (se zice despre grîul amestecat cu secară). Vezi definitia »
DEPORTÁNȚĂ, deportanțe, s. f. Forță verticală, indusă prin mijloace tehnice, menită să anuleze sau să diminueze efectul portanței. – Din fr. déportance. Vezi definitia »