PSIHOTÉHNICĂ s.f. Disciplină care studiază problemele activității oamenilor (orientarea profesională, organizarea muncii etc.) pe baza datelor psihofiziologiei și ale psihologiei experimentale. [Gen. -cii. / < fr. psychotechnique]. Vezi definitia »

SÓLĂ¹ s.f. Porțiune dintr-o suprafață cultivată, rezultată din împărțirea acesteia în vederea asolamentului. [< fr. sole]. Vezi definitia »

ȚĂCĂNEÁLĂ, țăcăneli, s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit¹. ◊ Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. – Țăcăni + suf. -eală. Vezi definitia »

CÁPSĂ, capse, s. f. 1. Dispozitiv de metal utilizat la legarea unor hârtii, la consolidarea unei butoniere, la încheierea unor obiecte de îmbrăcăminte etc.; buton (2). 2. Mic căpăcel sau tub metalic umplut cu o materie explozivă, folosit la armele de foc, în mine etc. pentru a provoca explozia unei încărcături. ◊ Expr. (Fam.) A fi cu capsa pusă = a fi gata de ceartă, pus pe ceartă, nervos. 3. Capsulă (4). 4. (Elt.) Rondelă metalică izolată de soclul becului, care face legătura cu unul dintre capetele filamentului. – Din lat. capsa, germ. Kapsel. Vezi definitia »

costoroábă, costoroábe, s.f. (reg.) 1. teleagă de un cal. 2. cocioabă. Vezi definitia »