Definita cuvantului asculta
ascultá (-t, -át), vb. – 1. A auzi. – 2. A da crezare. – 3. A se supune, a face pe voia cuiva. – 4. A examina, a întreba un elev. – Mr. ascultu, megl. ascult, istr. ascutu. Lat. pop. ascultāre, în loc de auscultāre (Pușcariu 138; Candrea-Dens., 95; REW 802; DAR); cf. it. ascoltare, prov. escoutar, v. fr. ascouter (fr. écouter), v. sp. ascuchar (sp. escuchar). Der. ascultămînt, s. n. (înv., supunere, obediență); ascultător, adj. (care ascultă; supus, docil); ascultător, s. m. (elev; vînzător, funcționar; aparat de ascultare); ascultătură, s. f. (înv., ascultare); ascultoi, adj. (înv., supus, docil).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu asculta
RIBATTÚTA s. f. (muz.) tip de tril dintr-o formulă ritmică punctată, accelerată progresiv până la egalizarea valorilor. (< it. ribattuta) Vezi definitia »
Reprezinta mentinerea pe loc a fragmentelor osoase reduse.ea se realizeaza cu un aparat gipsat sau chirurgical Vezi definitia »
bucata de cod executabil care sunt stocate într-o bază de date relațională Vezi definitia »
COLPORTÁ vb. I. tr. A răspândi (știri false, zvonuri, bârfeli etc.). [< fr. colporter]. Vezi definitia »
PERICLITÁ vb. tr. a pune în pericol; a primejdui. (< fr. péricliter, lat. periclitari) Vezi definitia »