VORTICÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al vorticismului. (< engl. vorticist) Vezi definitia »

MICAȘÍST, micașisturi, s. n. Rocă șistoasă alcătuită în cea mai mare parte din straturi paralele de mică¹ și de cuarț. – Din fr. micaschiste. Vezi definitia »

satiríst, satiríști, s.m. (înv.) 1. scriitor care compune satire. 2. măscărici. Vezi definitia »

ENTOMOLOGÍST, -Ă s. m. f. entomolog. (< fr. entomologiste) Vezi definitia »

trist (-tă), adj. – Supărat, necăjit, deprimat; dureros. Lat. tristis, pop. tristus (Densusianu, Hlr., 141; Pușcariu 1764; REW 8918), cf. it. tristo, port. triste, prov. tritz. Este de luat în seamă pierderea cuvîntului în dialecte; și în rom. circulația populară pare limitată. Apare din sec. XVI. – Der. tristețe (var. tristeță), s. f. (amărăciune, mîhnire, îngrijorare), după it. tristezza, fr. tristesse; întrista, vb. (a mîhni, a supăra), după fr. attrister; întristăciune, s. f. (Bucov., suferință, mîhnire); întristător, adj. (care mîhnește). – Din rom. provine săs. trist. Vezi definitia »