Definita cuvantului favoare
FAVOÁRE s.f. Avantaj, bunăvoință care se acordă cu preferință cuiva. ♦ Afecțiune, trecere de care se bucură cineva pe lângă o persoană. [Pron. -voa-, gen. -orii, var. favor s.n. / cf. fr. faveur, rus. favori, it. favore, lat. favor].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu favoare
DEBARCÁRE s.f. Acțiunea de a debarca și rezultatul ei. [< debarca]. Vezi definitia »
FEMEIE DE MORAVURI UȘOARE balercă, bambilici, bașoaldă, bașoldină, bucățică bună, ciocănitoare, crăiță, damicelă, femeie slabă la refuz, finfă, jagardea, matracucă, mesalină, metreancă, munfă, paceaură, panaramă, papiță, pațachină, pipiță, pițipoancă, poamă, pocnitoare, podoabă, sugativă, știoaflă, teleică, tipesă, Venus din Milosu. Vezi definitia »
BIODEGRADÁRE s. f. proces de descompunere, de distrugere a unui produs biodegradabil. (după fr. biodégradation) Vezi definitia »
NEVROPTÉRE s. n. pl. ordin de insecte cu aripi membranoase, străbătute de o rețea deasă de nervuri. (< fr. névroptères) Vezi definitia »
CUNOÁȘTERE, cunoașteri, s. f. Acțiunea de a cunoaște și rezultatul ei. 1. Reflectare în conștiință a realității existente independent de subiectul cunoscător. ◊ Teoria cunoașterii = ramură a filosofiei care studiază posibilitatea, izvoarele, formele și legitățile cunoașterii; gnoseologie. 2. Faptul de a poseda cunoștințe, informații, date asupra unui subiect, asupra unei probleme; cunoștință (1). – V. cunoaște. Vezi definitia »