Definita cuvantului fiu
FIU, fii, s. m. 1. Persoană de sex bărbătesc, considerată în raport cu părinții săi; copil1, fecior, băiat. ♦ (La voc.) Termen afectuos cu care se adresează cineva mai în vârstă unei persoane mai tinere de sex bărbătesc. 2. Fig. Cetățean, membru al unei colectivități (de care acesta se simte foarte atașat). – Lat. fîlius.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu fiu
spahíu (-íi), s. m. – Cavaler turc. Tc. (per.) sipahi (Șeineanu, II, 326), cf. ngr. σπάής, bg., sb. spahija, fr. spahi, cipaye. Vezi definitia »
CĂRĂMIZÍU, -ÍE, cărămizii, adj. Roșiatic (ca și cărămida). – Din cărămizi (pl. lui cărămidă) + suf. -iu. Vezi definitia »
PSIHOMOTÓRIU adj. v. MANIE (1). Boală mintală manifestată prin euforie, stare de excitație psihomotorie, logoree, halucinații, incoerență a gândirii etc.; p.ext. idee fixă care preocupă pe cineva. [DEX '98] Vezi definitia »
MONOCÁZIU s. n. inflorescență cimoasă unipară, cu axa terminată în floare. (< fr., lat. monochasium) Vezi definitia »
MÉDIU1, medii, s. n. 1. Natura înconjurătoare alcătuită din totalitatea factorilor externi în care se află ființele și lucrurile. ◊ Mediu intern = totalitatea umorilor care scaldă celulele organismului. Mediu de cultură = soluție nutritivă sterilizată, utilizată pentru înmulțirea microbilor în laborator, în diverse scopuri. 2. Societatea, lumea în mijlocul căreia trăiește cineva: ambianță. 3. Substanță solidă, lichidă sau gazoasă, câmp electromagnetic sau gravitațional etc. în care se desfășoară fenomenele fizice. 4. Persoană care poate fi trecută în stare de hipnoză, de transă și despre care, în practicile oculte, se crede că poate comunica cu spiritele și poate servi ca intermediar între ele și cei vii. – Din lat. medium. Vezi definitia »