TELERECEPTÓR s. m. exteroceptor (ochiul, urechea, nasul) care recepționează stimulii senzoriali de la distanță. (< fr. télérécepteur) Vezi definitia »

SOPÓR s. n. (Med.) Stare patologică de somnolență. – Din fr. sopor. Vezi definitia »

MAJÓR, -Ă adj. 1. Ajuns la majorat. 2. Principal, de mare importanță. 3. (Muz.) Gamă majoră sau mod major = gamă sau mod din cinci tonuri și două semitonuri, situate între treptele a treia și a patra, a șaptea și a opta. 4. (Log.) Termen major = predicatul concluziei unui silogism; premisă majoră = premisa care conține termenul major. [< fr. majeur, cf. lat. maior – comparativul lui magnus]. Vezi definitia »

DEDICATÓR, -OÁRE s. m. f. cel căruia i se dedică ceva. (< it. dedicatore) Vezi definitia »

LĂCUȘÓR, lăcușoare, s. n. Diminutiv al lui lac¹; lăculeț. [Var.: lăcșór s. n.] – Lac¹ + suf. -ușor. Vezi definitia »