gălăgí (-gésc, -ít), vb. – (Înv.) A face zgomot, a striga, a țipa. Sl., cf. rus. galačitĭ „a certa”, pol. gałuszyć (Cihac, II, 113), de la radicalul glasŭ, cf. glas. – Der. gălăgie, s. f. (zgomot, larmă); gălăgios, adj. (zgomotos; certăreț). Vezi definitia »

TUARÉGI s. m. pl. Numele unei populații care locuiește în partea centrală a Saharei, în munții Ahaggar și în deșerturile de la nordul Nigerului. [Pr.: tu-a-] – Din fr. Touaregs. Vezi definitia »

MEȘTEȘUGÍ, meșteșugesc, vb. IV. Tranz. (Fam.) A efectua, a face un lucru (cu talent, cu pricepere). ♦ Tranz. și intranz. A unelti, a urzi, a plănui (împotriva cuiva). ♦ (Rar) A falsifica. – Din meșteșug. Vezi definitia »

potângí, potângésc, vb. IV (reg.) 1. a coase prost; a cârpi. 2. a (se) cocoșa, a (se) gheboșa. 3. a bate foarte rău; a schilodi în bătaie. 4. a asupri, a împila. Vezi definitia »

GIÚLGI, giulgiuri, s. n. V. giulgiu. Vezi definitia »