Definita cuvantului gălăgi
gălăgí (-gésc, -ít), vb. – (Înv.) A face zgomot, a striga, a țipa. Sl., cf. rus. galačitĭ „a certa”, pol. gałuszyć (Cihac, II, 113), de la radicalul glasŭ, cf. glas. – Der. gălăgie, s. f. (zgomot, larmă); gălăgios, adj. (zgomotos; certăreț).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu gălăgi
BUCEGI, masiv muntos în extremitatea estică a Carpaților Meridionali, între Valea Prahovei la E, pe care o domină printr-un abrupt de peste 1.000 m, și Valea Dîmboviței la V. Are aspect de podiș înalt, de c. 2.000 m. Evidente urme ale glaciațiunii cuaternare (Valea Gaura, Valea Cerbului) și frecvente fenomene periglaciare („Sfinxul”, nișe nivale, rîuri de pietre, grohotișuri, stîncile sub formă de ciuperci – „Babele” etc.). Alt. max.: 2.505 m (vf. Omu). Obiective turistice: Peștera Ialomiței, Cheile Tătarului, Zănoagei și Orzei, „Sfinxul”, „Babele”; cabane, hoteluri. Pe B. urcă linii de teleferic de la Sinaia și din Bușteni. Stație meteorologică de ordinul I (vf. Omu); pîrtii de bob și schi. Vezi definitia »
COVRIGÍ, covrigésc, vb. IV. Refl. (Rar) A se încovriga. – Din covrig. Vezi definitia »
MURGÍ2, murgesc, vb. IV. Intranz. (Rar) A căpăta o culoare închisă, întunecată. – Din murg2. Vezi definitia »
chifligí, chifligésc, vb. IV (reg., înv.) a terciui. Vezi definitia »
ZBÂRGÍ, pers. 3 zbârgéște, vb. IV. Refl. (Mold.; Despre vreme) A se înrăutăți, a se strica. (din zbâr) Vezi definitia »