TOÁMNĂ, toamne, s. f. Anotimp care urmează după vară și precedă iarna, cuprinzând (în emisfera boreală) intervalul dintre 23 septembrie și 22 decembrie, caracterizat prin scăderea treptată a duratei zilei, însemnate precipitații și veștejirea vegetației. ◊ Loc. adj. De toamnă = care se face sau se întâmplă toamna, care este necesar sau caracteristic acestui anotimp. ◊ Loc. adv. Astă toamnă = în toamna trecută. La toamnă = când va veni toamna; în timpul toamnei viitoare. De (cu) toamnă = fiind încă toamnă. Pe (sau în) toamnă = când a sosit (sau când va sosi) toamna, pe timpul toamnei. Până la toamnă = până la începutul toamnei. ♦ (Adverbial; în forma toamna) În timpul toamnei. – Lat. autumnus. Vezi definitia »

SCHISTOZÓMĂ s. f. vierme parazit al vaselor sangvine ale mamiferelor și păsărilor, la care produce schistozomiază; bilharzie. (< fr. schistosome) Vezi definitia »

BULUGHÍNĂ, bulughine, s. f. (Reg.) Cartof. Vezi definitia »

OOGENÉZĂ s.f. Formarea ovulului animal; ovogeneză. [< fr. oogenèse, cf. gr. oon – ou, genesis – naștere]. Vezi definitia »

MITÓZĂ s.f. Cariocineză. [< fr. mitose, cf. gr. mitos – filament]. Vezi definitia »