ECHIVALÉNȚĂ s. f. 1. însușire a tot ceea ce este echivalent; egalitate de valoare, de semnificație etc. 2. (log.) relație între două enunțuri sau judecăți care sunt adevărate sau false împreună. 3. (mat.) relație simetrică, reflexivă și tranzitivă între elementele unei mulțimi. 4. simptom care substituie un altul obișnuit pentru o anumită boală. ◊ manifestare patologică la epileptici, care înlocuiește crizele propriu-zise. (< fr. équivalence) Vezi definitia »

AMAURÓZĂ s.f. (Med.) Pierdere a vederii, cauzată de atrofierea nervului optic. [Pron. -ma-u-. / < fr. amaurose, cf. gr. amaurosis – întunecare]. Vezi definitia »

CANISTRÉLĂ s. f. (mar.) inel despicat de metal, de lemn sau de frânghie, pentru a prinde, a dirija un obiect sau o manevră în direcția cârmei. (< it. canestrello) Vezi definitia »

INCOMPETÍNȚĂ s.f. v. incompetență. Vezi definitia »

CRAVÁȘĂ s. f. vărguță de lemn flexibil sau de piele împletită, la călărie. (< fr. cravache) Vezi definitia »