ANTRACHINÓNIC, -Ă adj. Derivat din antrachinonă. [< fr. anthraquinonique]. Vezi definitia »

URÍC², urice, s. n. 1. (În evul mediu, în Moldova și în Maramureș) Moșie boierească sau mănăstirească care se bucura de privilegiu ereditar de imunitate. 2. Act de privilegiu acordat unui uric² (1); act de proprietate veșnică sau de donație acordat cuiva în trecut; p. gener. document, act; hrisov, zapis. [Acc. și: úric] – Din magh. örök. Vezi definitia »

PALEOGEOGRÁFIC, -Ă, paleogeografici, -ce, adj. Referitor la paleogeografie, de paleogeografie. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographique. Vezi definitia »

ARPAGÍC s. n. Bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită. – Din tc. arpacik, bg. arpağic. Vezi definitia »

hátic, háticuri, s.n. (înv.) loc de șosea. Vezi definitia »