Definita cuvantului finit
FINÍT, -Ă adj. 1. Care nu depășește valori oricât de mari; mărginit, limitat. 2. (Despre produse) Care a suferit toate operațiile de prelucrare; terminat. // s.n. Categorie filozofică ce se referă la stările relative ale materiei care au existență limitată și se pot transforma unele în altele. [Cf. fr. fini, lat. finitus].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu finit
RAFAELÍT, -Ă, rafaeliți, -te, adj., s. m. și f. (Adept) al rafaelismului. [Pr.: -fa-e-] – Din engl. Raphaelite. Vezi definitia »
sogít s.n. (reg.) ruperea aluatului dospit în bucăți și transformarea acestora în pâini. Vezi definitia »
VOÍT, -Ă, voiți, -te, adj. Realizat în mod intenționat; făcut după voie. – V. voi2. Vezi definitia »
văruit, -ă, văruiți, -te adj. beat, în stare de ebrietate. Vezi definitia »
BLEOJDÍT1, -Ă, bleojdiți, -te, adj. (Despre ochi) Căscat, zgâit. [Pr.: bleoj-] – V. bleojdi1. Vezi definitia »