XILOLÍT s.n. Amestec de rumeguș de lemn și clorură de magneziu colorat cu pigmenți minerali, cu aspect de piatră. [Pl. -te, -turi. / < germ. Xylolith, cf. gr. xylon – lemn, lithos – piatră]. Vezi definitia »

SMREDUÍT, -Ă, smreduiți, -te, adj. (Înv.) Molipsit, contaminat. – V. smredui. Vezi definitia »

bășit, -ă, bășiți, -te, adj. v. bășinos (2.) Vezi definitia »

BISMUTÍT s.n. Carbonat natural de bismut. [< fr. bismuthite]. Vezi definitia »

PIERÍT, -Ă, pieriți, -te, adj. 1. (Pop.) Mort (de obicei de moarte violentă, nefirească). 2. Care a dispărut, care nu mai există. 3. (Despre oameni și fața lor) Lipsit de vigoare, slab; palid, descompus (de durere, de frică etc.); p. ext. descurajat, deznădăjduit; copleșit, distrus. ♦ Care se află într-o mare primejdie sau într-o situație extrem de grea. ♦ (Substantivat, m.; pop., în sintagma) Cel pierit = sifilis. – V. pieri. Vezi definitia »