a avea muzicuță expr. (intl.) a vorbi în timpul unui joc de noroc Vezi definitia »

MÂNĂ?, mân, vb. I. Tranz. 1. A dirija mersul unui animal sau, p. ext. al unui vehicul (cu tracțiune animală); a îmboldi, a stimula, a îndemna la mers. â?? Expr. (Fam.) A mâna porcii la jir = a sforăi în somn. (Fam.) Mână măgaru! = pleacă de aici! ia-o din loc! dă-i drumul! â?? Fig. (Fam.) A determina pe cineva să facă un anumit lucru, să acționeze într-un anumit fel; a îndemna, a îmboldi. â?? Intranz. (Pop.) A merge; a zori, a se grăbi. Mâna cât putea de repede. 2. (Pop.) A lua, a duce, a târî cu sine. 3. (Pop.) A trimite pe cineva să se ducă undeva sau să facă ceva. 4. Vezi definitia »

ENCHIMÓZĂ, enchimoze, s. f. Răspândire de sânge în vasele de la suprafața pielii, fără să fi fost provocată de o lovitură exterioară. – Din fr. enchymose. Vezi definitia »

ACVACULTÚRĂ s. f. Maricultură. – Din fr. aquaculture. Vezi definitia »

ZĂPÓDINĂ s. f. (Olt.) Zăpodie. (din sb. zapodina) Vezi definitia »