ÚNIC, -Ă adj. 1. Singur, într-un singur exemplar; numai unul. 2. Excepțional, fără seamăn, incomparabil. [Cf. lat. unicus, fr. unique]. Vezi definitia »

NARCOLÉPTIC, -Ă, narcoleptici, -ce, adj., s. m. și f. (Med.) (Bolnav) de narcolepsie. – Din fr. narcoleptique. Vezi definitia »

ASIÁTIC, -Ă, asiatici, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care face parte din una dintre populațiile de bază ale Asiei sau care este originară din Asia. 2. Adj. Care aparține Asiei sau populației ei, privitor la Asia sau la populația ei. [Pr.: -si-a-] – Din fr. asiatique, lat. asiaticus. Vezi definitia »

AUDIOMÉTRIC, -Ă, audiometrici, -ce, adj. (Med.) De audiometrie. [Pr.: a-u-di-o] – Din fr. audiométrique. Vezi definitia »

CUCÉRNIC, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic. Vezi definitia »