EXPUNCȚIÚNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ◊ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio) Vezi definitia »

tembeliziune, tembeliziuni s. f. (glum.) televiziune. Vezi definitia »

CONSTRICȚIÚNE s.f. Strângere, îngustare (printr-o presiune circulară). ♦ Mișcare de apropiere a pereților canalului fonator, prin care suflul de aer expirat produce un zgomot caracteristic. [Var. constricție s.f. / cf. fr. constriction, lat. constrictio]. Vezi definitia »

EVICȚIÚNE s. f. (jur.) deposedare de un lucru obținut legal, suferită în urma unei sentințe sau a unui drept exercitat într-un anumit fel de cineva. (< fr. éviction, lat. evictio) Vezi definitia »

REGURGITAȚIÚNE s.f. v. regurgitație. Vezi definitia »