vâlcioáră (pop.) (-cioa-) s. f., g.-d. art. vâlcioárei; pl. vâlcioáre Vezi definitia »

ALTERNÁNȚĂ (‹ fr. {i}) s. f. 1. Însușirea de a alterna. 2. (FIZ.) Totalitatea valorilor luate de o mărime alternativă în decursul unei semiperioade cuprinse între două momente în care valoarea mărimii este nulă. 3. (GEOL.) Repetarea succesivă pe verticală a două sau mai multe tipuri de roci sau formațiuni geologice, de grosimi apropiate, în coloana stratigrafică a unei regiuni. 4. (LINGV.) Schimbare regulată a unui sunet din temă prin altul, în flexiune sau în familia lexicală: poate fi consonantică (ex. schimbarea lui s în ș: des-deși, a lui t în ț: tăiat-tăiați) sau vocalică (ex. carte-cărți); ablaut, apofonie. 5. (ARHIT.; ARTE PL.) Procedeu decorativ constînd în repetarea regulată a două motive (în arte decorative) sau a două elemente (în arhitectură). Vezi definitia »

BLANCHÉTĂ¹ s.f. Imprimat, formular pentru polițe, pentru telegrame etc. [< germ. Blankett]. Vezi definitia »

TĂLPÍCĂ s. f. v. tălpig. Vezi definitia »

coșmándră, coșméndre, s.f. (reg.) casă veche și mică; bojdeucă. Vezi definitia »