FUROÁRE s.f. (Rar) 1. Mânie, delir furios, furie. 2. Pasiune violentă; încântare. ◊ (Fam.) A face furori = a provoca admirație (mai ales prin aspectul exterior). [Cf. fr. fureur, lat. furor]. Vezi definitia »

STANDARDIZÁRE, standardizări, s. f. Acțiunea de a standardiza și rezultatul ei. – V. standardiza. Vezi definitia »

BLAZÁRE s. f. Faptul de a (se) blaza; plictiseală, dezgust. Vezi definitia »

PARAȘUTÁRE s.f. Acțiunea de a (se) parașuta și rezultatul ei; aruncare, lansare din avion cu parașuta. ◊ Parașutarea avionului = fază în evoluția unui avion care aterizează, caracterizată prin „înfundarea” acestuia de la înălțimea de filare. [< parașuta]. Vezi definitia »

DEZALIENÁRE s. f. combaterea alienării. ◊ concepție progresistă, revoluționară care, respingând morala și filozofia individualistă, promovează colectivismul, principiul dezvoltării neîngrădite, armonioase și multilaterale a individului și a personalității umane. (< dezaliena) Vezi definitia »