Definita cuvantului frontispiciu
FRONTISPÍCIU s.f. 1. Fațada, fața principală a unui edificiu, a unui monument etc. 2. Prima pagină (ilustrată uneori cu viniete) a unei cărți, care conține titlul, numele autorului etc. ♦ Partea de sus de pe pagina întâi a unui ziar, unde sunt scrise titlul și alte indicații. [Pron. -ciu, pl. -ii. / cf. fr. frontispice, lat. frontispicium < frons – frunte, inspicio – a privi].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu frontispiciu
ENDOTÉLIU s.n. Țesut asemănător epiteliului, care acoperă unele cavități ale organismului. [Pron. -liu, pl. -ii. / < fr. endothélium, cf. gr. endon – înăuntru, thele – ridicătură]. Vezi definitia »
ROZÁRIU2 s. n. (rar) grădină de trandafiri. (< lat. rosarium, it. rosario) Vezi definitia »
curlangiu, curlangii s. m. homosexual. Vezi definitia »
HIPOSCÉNIU s.n. (Ant.) Zid care susținea scena unui teatru deasupra orchestrei. ♦ Parte a orchestrei care se afla în fața acestui zid. [Pron. -niu. / < fr. hyposcénium, cf. gr. hypo – sub, skene – scenă]. Vezi definitia »
sglobíu (-íe), adj. – 1. Rău, ticălos. – 2. Ștrengar, zbulrdalnic, poznaș. – 3. Vesel, jucăuș, vioi. – Var. zglobiu, z(g)lobiv. Sl. zglobivŭ (Cihac, II, 342; Șeineanu, Semasiol., 220; Tiktin; cf. Hasdeu, Col. lui Traian, 1882, p. 245-9, 478-90), cf. bg. zlobiv „răutăcios”, v. pol. zglobiwy „rău”. Primul este înv. Vezi definitia »