PIUÍT s. n. Faptul de a piui. 1. Strigăt caracteristic scos de păsări, mai ales de puii acestora; piuitură (1). ◊ Expr. A-i pieri (cuiva) piuitul = a-i pieri cuiva pofta de vorbă; a-și pierde curajul (de uimire, de spaimă etc.). A-i lua (sau a tăia, a curma) (cuiva) piuitul = a) a reduce (pe cineva) la tăcere, a lăsa (pe cineva) perplex, a pune cu botul pe labe; b) (rar) a ucide pe cineva. 2. Sunet subțire și ascuțit; piuitură (2), țiuitură. [Pr.: pi-u-] – V. piui. Vezi definitia »

ovilít, ovilítă, ovilíți, ovilíte, adj. (înv.) sărac, sărman. Vezi definitia »

OSTEOFÍT s.n. (Med.) Modificare patologică a apofizelor transverse ale vertebrelor. V. spondiloză. [< fr. ostéophyte, cf. gr. osteon – os, phyton – vegetație]. Vezi definitia »

MICROLÍT s.n. 1. Unealtă de piatră cioplită, de mici dimensiuni, folosită în comuna primitivă. 2. Element cristalin microscopic, de formă prismatică sau tubulară, care se află în unele roci. [Pl. -ite, -ituri, (s.m.) -iți. / < fr. microlithe, germ. Mikrolith, cf. gr. mikros – mic, lithos – piatră]. Vezi definitia »

cuciulít, -ă, adj. (reg.) înfrânt, smerit, umil. Vezi definitia »