VÂNĂTÓR, vânători, s. m. 1. Persoană care vânează, care practică vânătoarea. ♦ Fig. (Peior.) Persoană care caută să obțină prin orice mijloace o situație, un post (pe care nu-l merită), să parvină. 2. Soldat dintr-o veche unitate militară (formată din pedestrași și călărime). 3. (În sintagma) Vânător de munte = ostaș infanterist special instruit, echipat și inzestrat pentru a lupta în regiuni muntoase. – Lat. venatorem. Vezi definitia »

PERCOLATÓR s.n. Aparat în care se face percolarea (1). [< fr. percolateur]. Vezi definitia »

INCOLÓR, -Ă adj. 1. lipsit de culoare. 2. (fig.) fără personalitate; searbăd, șters. (< fr. incolore, lat. incolor) Vezi definitia »

ÎNROBITÓR, -OÁRE, înrobitori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care înrobește pe cineva. – Înrobi + suf. -tor. Vezi definitia »

SUGRUMĂTÓR, -OÁRE, sugrumători, -oare, adj. Care sugrumă; care suprimă, care nimicește; fig. care apasă, care copleșește; sufocant. – Sugruma + suf. -ător. Vezi definitia »