áură (-re), s. f. – Boare, zefir. – Mr. avră, megl. aură. Lat. (it.) aura (sec. XIX). Este cuvînt folosit aproape exclusiv de poeții romantici, și are aspect de italienism. Totuși, pare să fi fost popular în trecut, deoarece se conservă în dialecte. În Candrea-Dens., 121, apare ca cuvînt popular. Vezi definitia »

támbă, támbe, s.f. (reg.) vițel slab; om prost, nătâng. Vezi definitia »

HEMATOSALPINGÍTĂ s. f. hematom al trompei uterine. (< fr. hématosalpingite) Vezi definitia »

ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera. Vezi definitia »

TURÉLĂ s. f. 1. dispozitiv blindat orientabil pe o navă de luptă, pe un tanc, avion etc., în care sunt așezate tunuri, mitraliere sau alt armament greu. 2. (cinem.) parte a camerei de luat vederi care asigură o schimbare rapidă a obiectivelor. (< fr. tourelle) Vezi definitia »