han (hanuri), s. n. – Local cu ospătărie unde se poate înnopta. – Mr. hame, megl. an. Tc. han (Röesler 606; Șeineanu, II, 204; Lokotsch 808; Ronzevalle 84), cf. ngr. χάνι, alb. han, bg., sb. han. Cuvîntul mr., de la var. tc. hane. – Der. hangiu (mr. hăngi), s. m. (persoană care ține un han), din tc. hançi, cf. ngr. χαντζής, alb. hanği, bg. handžiia, sb. hanğija; hangiță (var. hangioaică), s. f. (nevastă de hangiu; femeie care ține un han). Vezi definitia »

CANCÁN², cancanuri, s. n. Numele unui dans de cabaret răspândit în Franța, mai ales în a doua jumătate a sec. XIX, executat numai de femei; melodie după care se execută acest dans; french-cancan. – Din fr. cancan. Vezi definitia »

JAMAICÁN, -Ă, jamaicani, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană născută și crescută în Jamaica. 2. Adj., s. m. și f. (Locuitor) din Jamaica. – Din fr. jamaïquain. Vezi definitia »

BUTÁN, butani, s. m. Hidrocarbură saturată, cu patru atomi de carbon în moleculă, care se găsește în gazele de sondă și de cracare sau se obține pe cale industrială. – Din fr. butane. Vezi definitia »

HEPTÁN s.n. Hidrocarbură saturată cu șapte atomi de carbon în moleculă. [< fr. heptane , cf. gr. hepta – șapte]. Vezi definitia »