EȘANTIONÁT, -Ă, eșantionați, -te, adj. Care a fost ales ca eșantion. [Pr.: -ti-o-] – V. eșantiona. Vezi definitia »

VERSÁT, -Ă adj. Cu experiență, experimentat, dibaci, priceput. [Cf. fr. versé]. Vezi definitia »

EMAIÁT, -Ă adj. v. emailat. Vezi definitia »

PREDICÁT s.n. 1. Parte principală a propoziției care atribuie subiectului o acțiune, o stare, o însușire. ◊ Predicat verbal = predicat format dintr-un verb predicativ la un mod personal; predicat nominal = predicat format dintr-un verb copulativ și un nume predicativ. 2. Termen al unui raționament care afirmă sau neagă ceva în legătură cu subiectul. ♦ (În logica simbolică) Element constitutiv al funcțiilor specifice calculului cu predicate. [< lat. praedicatum, cf. fr. prédicat]. Vezi definitia »

NEEVALUÁT, -Ă, neevaluați, -te, adj. A cărui valoare, cantitate etc. nu a fost evaluată. [Pr.: -lu-at] – Ne- + evaluat. Vezi definitia »