CHÍCĂ, chici, s. f. (Pop. și fam.) Părul de pe cap; spec. păr lăsat să crească lung pe ceafă sau pe spate; plete. ◊ Expr. A face (cuiva) chica topor (sau măciucă) sau a face (cuiva) morișcă în chică = a trage (pe cineva) de păr; p. ext. a bate zdravăn. ◊ Compus: chica-voinicului = plantă erbacee ornamentală, cu frunze despicate în lobi și cu flori albastre (Nigella damascena). - Din sl. kyka. Vezi definitia »

ESCADRÍLĂ s.f. Subunitate a unui regiment de aviație sau de marină. [< fr. escadrille]. Vezi definitia »

tighínă, tighíne, s.f. (pop.) poiană neatinsă de plug. Vezi definitia »

STEATONECRÓZĂ s.f. (Med.) Necroză a țesutului gras. [< fr. stéatonécrose, cf. gr. stear – grăsime, nekrosis – mortificare]. Vezi definitia »

BLOCÁDĂ s. f. ansamblu de măsuri cu caracter diplomatic, militar sau economic pentru izolarea unui stat sau grup de state. ◊ încercuire a unei cetăți pentru a împiedica orice legătură cu exteriorul; asediu. (< germ. Blockade) Vezi definitia »