TRÓIȚĂ, troițe, s. f. Cruce mare de lemn sau de piatră (împodobită cu picturi, sculpturi, inscripții și uneori încadrată de o mică construcție), așezată la răspântii, pe lângă fântâni sau în locuri legate de un eveniment. ♦ Icoană, formată din trei părți, dintre care cele laterale sunt prinse cu balamale, ca niște obloane, de cea din mijloc; triptic. [Acc. și: troíță. – Pr.: tro-i-] – Din sl. troica. Vezi definitia »

mîglă (mấgle), s. f. – Ceață. Sl. *mĭgla (Tiktin; Candrea; Graur, Rom., LIII, 384); cf. rus. mygla (Vasmer, II, 109). Vezi definitia »

PEDOSFÉRĂ s. f. (Geol.) Stratul solidificat de la suprafața solului. – Din fr. pédosphere, engl. pedosphere. Vezi definitia »

PARACISTÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a țesutului conjunctiv din jurul vezicii urinare. [< fr. paracystite]. Vezi definitia »

CAPACITANȚĂ (‹ fr.) s. f. Impedanță a unui condensator electric la o frecvență determinată. Vezi definitia »