TEURGÍE s.f. (Ant.) Operație magică, proprie ermetismului elenistic, în care se presupunea a stabili un contact cu divinitatea sau cu forțele demonice printr-o evocare, efectuând astfel miracole; magie albă. [Pron. te-ur-, gen. -iei. / cf. fr. théurgie, lat. theurgia, gr. theourgia < theos – zeu, ergon – operă]. Vezi definitia »

CINANTROPÍE s.f. (Med.) Manie a unui bolnav care se crede transformat în câine. [Gen. -iei. / < fr. cynanthropie]. Vezi definitia »

CHIROGRAFÍE s. f. studiu al liniilor și semnelor palmare și digitale ale mâinii. (< fr. chirographie) Vezi definitia »

AFERENTÁȚIE s.f. Transmitere a excitației de la neuronii receptori periferici la neuronii centrali. [< fr. afférentation]. Vezi definitia »

PEGOMANȚÍE s.f. Pretinsă artă de a ghici prin observarea apelor din fântâni. [Gen. -iei. / < fr. pégomancie, cf. gr. pege – fântână, manteia – divinație]. Vezi definitia »