BUSÓLĂ, busole, s. f. Instrument alcătuit dintr-un cadran și un ac magnetic mobil care, lăsat liber, se așază pe direcția nord-sud. ◊ Expr. A-și pierde busola = a se zăpăci, a-și pierde dreapta judecată, simțul măsurii. ♦ Fig. Călăuză, conducător. – Din fr. boussole. Vezi definitia »

neáză (-ze), s. f. – Oroare, dezgust. Sb. jeza, din sl. jĕdza (Petrovici, Dacor., IX, 212). Cuvînt rar, ignorat de dicționare. Vezi definitia »

CISTICÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a canalului cistic. [< fr. cysticite]. Vezi definitia »

minólă s. f., g.-d. art. minólei; pl. minóle Vezi definitia »

BUBÓNICĂ adj.f. (În sintagma) Ciumă (sau pestă) bubonică = ciumă (sau pestă) care se manifestă prin buboane. – Din fr. bubonique. Vezi definitia »