CERCUÍ, cercuiesc, vb. IV. 1. Tranz. A lega, a strânge cu cercuri un vas de doage, o roată de car etc.; a freta. ♦ Fig. (De obicei în concurență cu încercui) A cuprinde ca într-un cerc; a înconjura. 2. Tranz. Fig. A limita, a mărgini. 3. Intranz. A se așeza în formă de cerc. – Cerc + suf. -ui. Vezi definitia »

obrezuí (-uésc, -ít), vb. – A circumcide. Sl. obrezovati (Tiktin). Sec. XVII, înv. – Der. obrezanie, s. f. (circulație), din sl. obrežanije, înv. Vezi definitia »

BAHLUI, afl. dr. al Jijiei, în amonte de Chiperești; 110 km. Izv. din E Pod. Sucevei (Dealu Mare), străbate C. Moldovei și trece prin Hîrlău și Iași. Numeroase iazuri pentru piscicultură. Vezi definitia »

FULGUÍ, pers. 3 fulguiește, vb. IV. Intranz. A ninge cu fulgi rari. – Fulg + suf. -ui. Vezi definitia »

TUTUÍ, tutuiesc, vb. IV. Tranz. și refl. recipr. A(-și) spune „tu” când stă (ori stau) de vorbă (ca semn al relațiilor familiare); a fi în relații familiare cu cineva. – Din tu (după fr. tutoyer). Vezi definitia »